Sunt întâlniri cu destinul – rare, dar cu atât mai prețioase – când un gest oarecare sau o vorbă spusă la întâmplare conduc spre situații unice, de grație, ce par apoi a fi evoluat după scenarii imposibile. Așa a fost providențiala întâlnire dintre noi, cei de la Madison, și Lilian Driessen.
Prin vara anului 2011, când după doi ani de căutări găsiserăm în sfârșit locația perfectă pentru MADISON Budapesta, exaltarea inițială începuse să facă loc anxietăților. Locul era superb: cea mai veche farmacie din Budapesta, un spațiu inedit – o înălțime de șase metri în interior, coloane, arcade, plus mobila originală folosită de farmaciștii secolului XIX – protejat astăzi de Ministerul Ungar al Culturii. Noi aveam deja conceptul MADISON de la București. Dar, cu cât studiam ofertele și analizam propunerile arhitecților, împreunarea armonioasă a spațiului istoric și a conceptului părea misiune imposibilă. Până când cineva a menționat, într-o doară, numele „Lilian”.
Lilian Driessen își încercase pentru prima dată mâna cu un proiect de design de interior la Londra, creând un concept store care să evidențieze parfumurile într-un mod cu totul original: magazinul „Avery”. Acesta continuă să fie o mare atracție; unic, imposibil de copiat, îmbină elemente din domeniul „aviar” cu parfumuri dispuse printre plante cățărătoare, în colivii, tot spațiul fiind învăluit în ciripit de păsări. Un amestec deopotrivă bizar și provocator de elemente ale unui ambient de rezervație naturală, design inedit și artă olfactivă. O carte de vizită a creatoarei care – am simțit și am știut acolo, la „Avery” – va găsi pentru MADISON registrul decorativ pe potriva brandului nostru. Dovada exuberanței sale creative și a personalității sale cameleonice? Amprenta sa pe cele două locații MADISON și propria-i linie de parfumuri care, deloc întâmplător, își are un loc aparte alături de noi.
„Tot ceea ce îmi aparține miroase a tine. MariaLux sunt eu, este povestea mea de dragoste. Când sufletul meu, intangibil și infinit, devine fragil în mâinile tale. Îți pot aparține pentru totdeauna, mă poți abandona, mă poți ascunde în spatele visurilor tale. Iubește-mă, ia-mă cu tine și îmbracă-te cu mine. Vei mirosi a mine și îți voi aparține. Parfumul meu ești tu.”
LILIAN DRIESSEN
Lilian, ai jonglat cu domenii conexe dar, totuși, diferite; între designul vestimentar, design de obiect și de interior și arta parfumeriei, care dintre acestea simți că te definește? Și care îți procură cea maimare satisfacție creativă?
Da, e adevărat că sunt un designer și un artist care îmbrățișează multe activități, care nu are un singur focus; întotdeauna am fost așa. Asta pentru că ceea ce îmi place să exprim și să împărtășesc nu poate fi comunicat printr-o singură metodă artistică, ci poate fi exploatat în multe direcții.
Ca formație academică sunt designer vestimentar, așadar am o înclinație specială către simțul tactil, seducție și dorință. Întotdeauna simt că „îmbrac” – chiar și atunci când nu lucrez cu hainele.
Te-ai născut în Olanda, locuiești la Amsterdam, ai petrecut multă vreme în Italia, frecventezi cu regularitate Parisul. Care dintre aceste coordonate geografice și experiențe culturale își pune cel mai des amprenta pe rezultatele proceselor tale creative? Sau depinde de fiecare proiect?
Sufletul mi s-a bucurat de multele și diversele experiențe; îmi place să primesc cu brațele deschise tot ceea ce întâlnesc în călătoriile mele. Pot fi oameni sau povești de oriunde, emoții mici sau dintre cele copleșitoare, referințe culturale sau pur și simplu realitatea
În ce direcție se îndreaptă designul în retailul de lux? Către ce ți-ar plăcea să migreze această piață?
Ei bine, există un interes imens pentru retailul exclusivist, de aceea bugetele alocate acestei zone vin să întâmpine și să susțină magazinele de lux. Evident că apar astfel magazine de o frumusețe spectaculoasă. Dar, din păcate, mulți se întorc adesea către clișee. În plus, mulți jucători din zona retailerilor de categorie medie – sau chiar și sub această clasă – produc un fel de „design de lux fără acoperire”, conștienți de interesul autentic și extins pentru retailul de lux, dar și pentru că se alocă bugete mari acestor proiecte. Este important ca retailul de lux „real” să rămână alert și vigilent față de acest fenomen, să fie un avertisment motivat pentru a se menține deasupra mediocrului și lucrului comun, să se dedice scopului de a se diferenția de mass-market. Căci nu aceasta înseamnă de fapt și de drept luxul?!
Câteva cuvinte despre cele două experiențe legate de Budapesta și București, orașe descoperite grație colaborării cu MADISON. Cu ce amintiri te-au „amprentat” cele două metropole?
A fost o reală plăcere și bucurie să descopăr astfel de regiuni, pentru lungă vreme ascunse mie. Aș putea zice că am cunoscut istoria în persoană, dar și două caractere total diferite. A fost ca și când aș fi explorat noi teritorii, nedescoperite încă. Budapesta are un aer mai elegant, introvertit și semeț, pe când Bucureștiul e mai energic și mai proaspăt.
Cum te-au ajutat resursele locale și varietatea lor în procesul de creație pentru a implementa proiectele MADISON?
România și Ungaria și-au dezvăluit ADN-ul, puțin câte puțin, de-a lungul documentării pentru proiecte; în ambele cazuri, mi s-a oferit nu doar o locație, ci și o personalitate. A trebuit, însă, să comand în Italia execuția celei mai mari părți din mobilier – în primul rând pentru că sunt imbatabili la nivel internațional, sunt cei mai avansați în ceea ce privește designul și ergonomia, și, în plus, au pur și simplu un simț înnăscut al luxului estetic. Trebuie să mai adaug că am întâlnit oameni dedicați și talentați, adevarați „meșteri” și „maeștri” în ambele țări.
Îți place să folosești arta sub toate formele ei atunci când dezvolți un proiect de amenajare interioară. Descrie cele două demersuri artistice din magazine – pictura pentru cel din Budapesta și fotografiile din București.
Suntem bombardați cu imagini, este o realitate evidentă. Iar majoritatea imaginilor pare că devin efemere, de unică folosință, își diluează valoarea – mai ales cele din sfera fashion și beauty. Așadar, în loc de simple imagini, am ales ceva mai atemporal, mai ales că în aceste magazine se află parfumuri de nișă, adică parfumuri cu valoare artistică intrinsecă – alături de care am simțit că arta se integrează cel mai bine. Pictura din Budapesta, semnată de Riette Wanders – artistă care îmi este și bună prietenă – mi-a amintit de clasicism; și cum acolo eram într-o clădire cu o mare încărcătură istorică și culturală, s-a dovedit a fi opțiunea perfectă!
Pentru București, am simțit nevoia unei atmosfere mai diafane, căutam acel echilibru de SPA, senzația de plutire, plus o atitudine modernă. Motiv pentru care am ales lucrările unei alte prietene, fotografa Remy Castle, surprinse în timpul unui spectacol acvatic, unde auditoriul privește deasupra sălii, acolo unde actorii își desfășoară rolul înotând.
Ai desenat și creat tu însăți un lavoar pentru magazinul din București, în loc să alegi din varietatea celor deja existente pe care să îl integrezi în peisaj. De ce?
Ei bine, m-am trezit în fața unei oportunități, a coincis cu o mare inspirație… De ce să nu fi profitat de șansă? Uneori e mai simplu să faci un lucru exact așa cum ți-l dorești, decât să cauți până amețești „acel” lavoar perfect, pierzând timp.
La București ai abordat totul într-un ton mai discret, în timp ce la Budapesta ai folosit obiecte masive cu mare impact vizual – lămpile negre, tabloul… Opțiunile au fost induse de coordonatele fizice concrete ale spațiului? Sau, pur și simplu, ai exprimat caracterul orașului, sentimentele și percepția ta asupra locului?
A fost spațiul însuși și atmosfera fiecărui magazin cele ce m-au inspirat. Locația din Budapesta are un aer clasic, este o farmacie veche cu o atitudine impunătoare, iar spațiul are o înălțime impresionantă. Bucureștiul oferea în schimb un volum precis delimitat de linii ferme și dure; am simțit nevoia să le îmblânzesc… În plus, la București mai există un element superb de „scenografie” pe care nu-l puteam ignora: copacul din grădina adiacentă.
De ce nu îți place să fii întrebată, clișeistic poate: „Care a fost inspirația ta pentru acest proiect”? Eviți cu obstinență să o împărtășești public, mai ales la petrecerile de inaugurare.
Totul este un proces atât de personal, de intim – iar eu sunt încă profund conectată la aceste proiecte –, încât mă simt de-a dreptul vulnerabilă; am nevoie de timpul meu ca să revin în spatele experienței și, abia apoi, să mă dezvălui.
Maria este arhetipul femeii absolute: fecioară, mamă și iubită. fecioară, mamă și iubită. „Lux” este simbol pentru lumină și dorință.
Iar „L” sunt eu, Lilian…
